Ciumă și Duh – Vladimir Pustan

În timpul marii epidemii de ciumă din Marsilia, călugării de la Mănăstirea Mercy au fost trimiși să ajute. Să îngrijească bolnavii, să îngroape morții, să curățească locuințele, să ardă hainele infestate. Adică să facă lucrurile cele mai periculoase, cele mai expuse, cele mai urâte. Au plecat în număr de 81 și după patru luni auContinuă lectura „Ciumă și Duh – Vladimir Pustan”

Visând marea iarăși – Vladimir Pustan

De două nopți visez marea… Un albastru verzui ca ochii lui Batșeba în amurg. Am avut neșansa să mă nasc între munții ce au un sfârșit. I-am urcat o dată și gata! Nu mai au nimic să-mi spună. Iar între munți plouă zilnic și oasele-mi pline de reumatism îmi sunt un purgatoriu nesfârșit. Oare cumContinuă lectura „Visând marea iarăși – Vladimir Pustan”

Urechile înfundate cu moarte – Vladimir Pustan

Am auzit zilele acestea despre o tânără ce-a fost lovită de un tren la un pasaj pe care-l trecea pentru că avea căştile pe urechi şi n-a auzit trenul. A murit din cauza lui Adele. Generaţia ce se numeşte copiii noştri s-a distanţat de lumea reală plonjând într-o lume iluzorie. Detestând viaţa aceasta nu-s înContinuă lectura „Urechile înfundate cu moarte – Vladimir Pustan”