Ciumă și Duh – Vladimir Pustan

În timpul marii epidemii de ciumă din Marsilia, călugării de la Mănăstirea Mercy au fost trimiși să ajute. Să îngrijească bolnavii, să îngroape morții, să curățească locuințele, să ardă hainele infestate. Adică să facă lucrurile cele mai periculoase, cele mai expuse, cele mai urâte. Au plecat în număr de 81 și după patru luni auContinuă lectura „Ciumă și Duh – Vladimir Pustan”

Ce știu la 45 de ani – Vladimir Pustan

 Știu că iarna nu-i ca vara, că nu mor caii când vor câinii, că trebuie să iubesc adevărul dar să iert eroarea. Că banii uneori costă prea mult iar filosofia ne face să suportăm mai ușor proștii. Știu că bărbații intră în politică datorită căsniciilor nefericite, că gropile din asfaltul Beiușului împiedică ațipirea la volan.Continuă lectura „Ce știu la 45 de ani – Vladimir Pustan”

Visând marea iarăși – Vladimir Pustan

De două nopți visez marea… Un albastru verzui ca ochii lui Batșeba în amurg. Am avut neșansa să mă nasc între munții ce au un sfârșit. I-am urcat o dată și gata! Nu mai au nimic să-mi spună. Iar între munți plouă zilnic și oasele-mi pline de reumatism îmi sunt un purgatoriu nesfârșit. Oare cumContinuă lectura „Visând marea iarăși – Vladimir Pustan”

Oboseală de mai – Vladimir Pustan

Există un fel de oboseală a spiritului de care profită întotdeauna păsările gândurilor negre, ce ciugulesc din bucuria zilei de azi ca din ficatul lui Prometeu. Lumea aleargă căutând democartic o bucată de pâine dintr-un coș de gunoi sau un Iphone placat cu aur în magazinele centrale. Morții se ard repede iar cenușa lor îngrașăContinuă lectura „Oboseală de mai – Vladimir Pustan”

Săgeata și ținta – Vladimir Pustan

Citeam undeva că un împărat, vizitându-și supușii, vede într-un oraș o țintă în mijlocul căreia era înfiptă o săgeată. Câțiva kilometri mai încolo o altă săgeată înfiptă în punctul central al țintei. După încă douăzeci de asemenea ținte cere să-l vadă pe renumitul arcaș. ”Nu se poate”, îi spune dregătorul orașului, ”pentru că este unContinuă lectura „Săgeata și ținta – Vladimir Pustan”

Când Dumnezeu îți ține spatele

,,Viața fără prieteni nu are rost” spunea cineva. Și nici nu ducem lipsă de ei, însă omul e om, nu întotdeauna te poți bizui pe el. Însă există un prieten îndepărtat care totuși e aproape, invizibil însă simțit, sfânt dar totuși plin de dragoste, drept dar încă iertător. Iar ISUS, prietenul creștinilor, are o calitateContinuă lectura „Când Dumnezeu îți ține spatele”

Urechile înfundate cu moarte – Vladimir Pustan

Am auzit zilele acestea despre o tânără ce-a fost lovită de un tren la un pasaj pe care-l trecea pentru că avea căştile pe urechi şi n-a auzit trenul. A murit din cauza lui Adele. Generaţia ce se numeşte copiii noştri s-a distanţat de lumea reală plonjând într-o lume iluzorie. Detestând viaţa aceasta nu-s înContinuă lectura „Urechile înfundate cu moarte – Vladimir Pustan”

Relaţiile online, între îndrăgostirea de un avatar şi amarul înşelăciunii

Tot mai des auzim despre persoane care şi-au întâlnit jumătatea pe internet, prin intermediul unui site de socializare sau a numeroaselor site-uri matrimoniniale existente. Sunt aceştia beneficiarii reţetei succesului în iubire sau doar excepţiile unui sistem cu efecte incerte? Conform unui studiu realizat de un site de socializare, match.com, 1 din 5 persoane aflate într-oContinuă lectura „Relaţiile online, între îndrăgostirea de un avatar şi amarul înşelăciunii”

Plictisul – Vladimir Pustan

Bertrand Russel crede că plictisul ar fi vinovat de jumătate din păcatele cunoscute. Plictisul e o stare ce nu are de-a face cu tăiatul frunzelor la câini care este o activitate onorabilă până la urmă. Plictiseala e o boală a creierului mic, ce se poate manifesta la diferite vârste la ambele sexe, având invariabil aceleaşiContinuă lectura „Plictisul – Vladimir Pustan”

Între perseverenţă şi plafonare -Flaviu Bochiş

Dumnezeu se uită înspre Terra. Cu durere în suflet, îşi vedea perla creaţiei, pângărita, înfundată în păcat şi sortită despărţirii veşnice. Însă Atotputernicul avea un plan. Îşi aţintise ochii asupra unui om păgân din Ur. Şi atât de departe a ajuns acest om în relaţia lui cu Dumnezeu încât arabii, evreii şi creştinii îşi traseazăContinuă lectura „Între perseverenţă şi plafonare -Flaviu Bochiş”

Revelionul de după Paşti – Vladimir Pustan

Când stai o noapte nedormit împreună cu prietenii se numeşte revelion. Dimineaţa erau mahmuri. Se săturaseră de răcnit unul la altul, aveau ochii injectaţi, le era foame, sete şi frig. Cei mai experimentaţi pescari ai Noului Legământ nu prinseseră nimic, nici măcar o scrumbie. Pe deasupra, un om ce stătea pe mal li se adresaseContinuă lectura „Revelionul de după Paşti – Vladimir Pustan”

Adevărul şi puterea Învierii – Vladimir Pustan

Mai important decât adevărul Învierii lui Hristos e ce facem cu acest adevăr. A spune doar „Hristos a înviat!” fără a trăi în puterea Învierii Lui e o cruntă aflare în treabă. Piatra n-a fost dată la o parte ca să poată ieşi Hristos din mormânt ( El putea ieşi prin piatră), ci pentru noiContinuă lectura „Adevărul şi puterea Învierii – Vladimir Pustan”

Doamne! Cât de mici suntem noi, ăștia mari!

Evanghelistul Luca descrie momentele imediat următoare ultimului Paște pe care Domnul îl serbează cu ucenicii Săi, prilej cu care Domnul instituie Cina cea de taină. După demascarea vânzătorului, Domnul îi pregătește din nou pe ucenici pentru drama arestării și a crucificării Sale. Toți par hotărâți să meargă cu El “în temniță sau chiar la moarte”.

Două gânduri de Paște

Am intrat din nou în săptămâna comemorării morții Domnului Isus. Se apropie Paștele, cea mai importantă sărbătoare a mea, poate și a altor creștini. Pentru cei mai mulți însă înseamnă timp liber de la muncă sau școală, un iepuraș și ouă roșii. Tot mai puțini înțeleg importanța ei capitală. Fără un Fiu de Dumnezeu atârnatContinuă lectura „Două gânduri de Paște”